Medicina hiperbară este o terapie normala si legiferata, atit in Europa cit si in America. In Germania inca din 1976 este reglementata print-o lege care recunoaste compensarea totala a terapiei de catra asigurator pentru indicatiile: embolie, intoxicatie cu CO, septicemie, osteomielita, arsuri severe, ischemie periferica, hipoacuzie acuta, acufene.
Oxigenoterapia hiperbara este o forma de tratament recunoscuta medical, pe plan mondial, prin care pacientul aflat intr-o barocamera inspira oxigen pur la o presiune ridicata. Acest principiu se bazeaza pe legi fizice si fiziologice demonstrate.
In conditii normale, oxigenul este transportat la celule prin legarea sa de hemoglobina. In conditii hiperbare, oxigenul se dizolva direct in plasma si in lichidul interstitial ajungand la celule si tesuturi in cantitati mult mai mari decat cele oferite de transportul hemoglobinal, practic nelimitat. Aceasta concentratie crescuta de oxigen in sange face ca fiecare celula a corpului omenesc sa fie aprovizionata optimal cu oxigen, chiar si in cazul unor afectiuni ce deterioreaza vasele sangvine sau transportul hemoglobinal, avand un efect terapeutic benefic in cazul multor patologii.
Efectele oxigenului hiperbar: competitiv mărit în prezenţa monoxidului de carbon, ducând la eliminarea rapidă a acestuia din organism în caz de intoxicaţie; de şuntare a transportului hemoglobinal (deoarece oxigenul se dizolvă în cantitate mare în plasmă, în barocameră hemoglobina nu mai este necesară, oxigenul ajungând în ţesuturi în formă dizolvată); de penetrare mărită a moleculei de oxigen în ţesuturi ca urmare a unei presiuni parţiale ridicate (adică oxigenul pătrunde în ţesuturi mult mai adânc şi mai departe de vasele sagvine); masiv anti-edematos, dar spre deosebire de alte medicamente care reduc edemul cu hipoxie, oxigenul hiperbar reduce edemul cu hiperoxie (în mod normal țesuturile ischemizate ca urmare a unui edem progresiv devin hipoxice ceea ce duce în continuare la creșterea edemului și a ischemiei – oxigenarea hiperbară asigură suportul de oxigen al țesuturilor ischemice ducând la reducerea rapidă a edemului prin vasoconstricție reflexă cu hiperoxie); angioneogenetic, de creare de noi capilare sangvine în țesuturile hipoxice ducând la accelerarea vindecării ţesuturilor lezate, dar și de îndesirea rețelei de capilare în țesuturile normal vascularizate cu efecte benefice asupra funcționalității acestora; de activare a fibroblastelor, osteoclastelor şi osteoblastelor cu sinteză de colagen şi regenerare osoasă, ducând la o vindecare rapidă şi reducerea cicatricelor; de activare a leucocitelor şi macrofagelor ducând la îmbunătăţirea răspunsului imunitar; bactericid şi de inactivare a toxinelor bacteriene, şi anume oxigenul, de la a o anumită presiune parțială, are un efect toxic asupra oricărei bacterii, atât anaerobe cât și aerobe, nici o bacterie nemaifiind viabilă. Ca urmare a acestui efect oxigenul hiperbar este singura terapie antibacteriană în cazul infecţiilor cu bacterii polirezistente sau cu evoluție fulminantă.
Centrul de Medicină Hiperbară şi a Scufundărilor Constanţa
Centrul de Medicină Hiperbară din Constanţa dispune de una dintre cele mai moderne barocamere din Europa, care îndeplineşte toate condiţiile impuse de normativele germane şi europene în vigoare (TÜV, MPG, Germanischen Lloyds). Camera de presiune de tip HAUX STARMED 2200 dispune de 14 locuri pentru pacienţii mobili sau posibilitate de acces cu 4 tărgi. Barocamera este prevăzută cu instalaţie contra-incendiu, conform normelor europene şi internaţionale de combatere a incendiilor sub presiune, standard impus pentru siguranţa pacienţilor şi cu un sistem de climatizare, care permite comprimarea şi decomprimarea, fără modificări semnificative de temperatură, asigurându-se astfel confortul sporit al pacienţilor pe durata terapiei. Oxigenarea celulară are loc ca urmare a transportului oxigenului din aerul inspirat la nivel celular cu ajutorul fixării acestuia de hemoglobină în condiţiile unui sistem de capilare adecvat. Întreruperea sau tulburarea transportului hemoglobinal sau al reţelei de capilare, dar şi a fluxului sangvin duce la condiţii de hipoxie cu urmările cunoscute în medicină. Creşterea presiunii parţiale a oxigenului duce şi la creşterea difuzibilităţii acestuia în ţesuturi, astfel că, deşi în plasmă se află o cantitate similară de oxigen transportului hemoglobinal, efectivitatea acestuia este mult sporită prin mărirea distanţei efective de la capilar în structurile care pot fi aprovizionate cu oxigen.
Efectele Oxigenului Hiperbar
- Efectul de creştere a ratei de difuziune a oxigenului în ţesuturi – ceea ce înseamnă că, atât ţesuturile aflate la distanţă faţă de capilare, cât şi ţesuturile în care transportul capilar este întrerupt pot fi oxigenate.
- Efect anti-edematos. La ora actuală se consideră că oxigenul hiperbar are cel mai puternic efect anti-edematos, dar spre deosebire de alte medicamente care produc reducerea edemului cu hipoxie, oxigenul hiperbar reduce edemul cu hiperoxie, în anumite cazuri chiar cu o hiperoxie masivă. În mod normal ţesuturile ischemizate ca urmare a unui edem progresiv devin hipoxice ceea ce duce în continuare la creşterea edemului şi a ischemiei. Oxigenarea hiperbară asigură suportul de oxigen al ţesuturilor ischemice ducând la reducerea rapidă a edemului prin vasoconstricţie reflexă cu hiperoxie.
- Efect angioneogenetic. Oxigenul hiperbar, atât în ţesuturile normal oxigenate, dar mai ales în ţesuturile hipoxice ca urmare a microangiopatiilor patologice sau post-traumatice duce la o reacţie de angioneogeneză, având loc formarea de capilare noi, funcţionale, în ţesuturile hipoxice şi îndesirea reţelei de capilare în ţesuturile normooxice cu efecte benefice asupra funcţionalităţii acestora.
- Efect de activare a fibroblastelor şi a sintezei de colagen. Regenerarea post-traumatică este strâns legată de un aport optim de oxigen la nivelul plăgii în curs de vindecare. Absenţa sau reducerea oxigenării duce la cicatrice cheloide, inestetice sau disfuncţionale. Un aport hiperoxic are automat ca efect o vindecare rapidă, fără cicatrice.
- Efect de activare a osteoclastelor dar şi a osteoblastelor cu osteoneogeneză ridicată.
- Activarea leucocitelor şi macrofagelor ducând la îmbunătăţirea răspunsului imunitar.
- Efect bactericid. Efectele bactericide ale oxigenului, chiar şi normobar, asupra bacteriilor anaerobe este bine cunoscut în medicină, mai puţin cunoscut este faptul că oxigenul, de la a o anumită presiune parţială, are un efect toxic asupra oricărei bacterii, atât anaerobe cât şi aerobe. La nivel mondial, la ora actuală, sunt cunoscute valorile presiunii parţiale a oxigenului care dezvoltă efecte toxice asupra fiecărei bacterii. În general este recunoscut că de la o valoare de cca. 500 mmHg nici o bacterie nu mai este viabilă. Ca urmare a acestui efect, oxigenul hiperbar este singura terapie antibacteriană în cazul bacteriilor polirezistente sau cu evoluţie fulminantă.
Ca urmare a acestor efecte multiple mai sus menţionate, medicina hiperbară ocupă un loc din ce în ce mai important în sistemul de îngrijire a sănătăţii, în prezent punându-se accent pronunţat pe colaborarea interdisciplinară. Având în vedere indicaţiile majore ale traumatologiei trebuie subliniată importanţa includerii tratamentului asociat cu oxigenarea hiperbară în medicina sportivă.
În această barocameră se pot efectua atât tratamente cu oxigen hiperbar în cazul accidentelor sportive pentru o recuperare rapidă, fără sechele a accidentaţilor, cât şi tratamente de întreţinere pentru îmbunătăţirea condiţiei fizice. Oxigenarea hiperbară permite o creştere masivă a cantităţii de oxigen transportată într-un ţesut, ceea ce în condiţii normale duce la creşterea densităţii capilarelor (aşa-numitul proces de angioneogeneză). O reţea de capilare densă permite o oxigenare crescută a aparatului locomotor ducând la creşterea performanţelor şi a rezistenţei la efort a sportivilor.
Schemele de tratament se aplică sub controlul domnului doctor Franz-Josef Schnittker, medic specialist ortoped şi de medicină sportivă cu îndelungată experienţă în tratamentul sportivilor din Germania. În cazul aplicaţiilor menite să crească randamentul jucătorilor este foarte importantă alegerea perioadei optime pentru efectuarea tratamentului. Un astfel de tratament echivalează cu o alergare de cca. 20 de kilometri. Aplicare terapiei în perioada apropiată competiţiei poate duce la epuizarea sportivului, pe de altă parte efectele oxigenului hiperbar se diminuează în timp de la aplicaţie. Timpul optim între terminarea tratamentului hiperbar şi competiţie este de cca. 10 zile. În cazul traumatismelor şi a fracturilor, oxigenarea rapidă şi masivă a ţesutului ischemic (lezat) are o importanţă majoră în recuperarea rapidă post-traumatică. Studiile efectuate în străinătate arată că fracturile tratate în paralel cu tratamentul ortopedic şi cu HBO (oxigenare hiperbară) recuperează de cinci ori mai repede. În cazul necrozelor osoase aseptice, oxigenarea hiperbară este singura metodă de tratament ce permite reintegrarea sportivului. Pentru rupturile ligamentare integrarea oxigenării hiperbare duce, de asemenea, la scurtarea timpului de recuperare (de exemplu recuperarea în cazul unui ligament încrucişat se reduce de la 6 luni la 4 luni).
Tratamentele individuale post-traumatice trebuie efectuate imediat după producerea traumatismului pentru mărirea efectivităţii acestei terapii. Durata şi numărul de şedinţe depind de efectul scontat. În cazul terapiilor de grup, pentru creşterea randamentului echipei se recomandă o schemă de tratament la 1,4 bari relativ, 2,4 bari absolut şi două ore până la trei ore de administrare de oxigen, în funcţie de randamentul pe care jucătorul trebuie să-l aducă în teren, astfel. De regulă sunt necesare 3-5 şedinţe, în funcţie de sportul practicat. În cazul traumatismelor se recomandă şedinţe la 1,4 bari relativ, 2,4 bari absolut cu o oră şi jumătate de oxigenare hiperbară, numărul de şedinţe necesare fiind de circa 6 şedinţe în cazul fracturilor, 8-10 şedinţe pentru rupturi ligamentare, circa 4 şedinţe în cazul rupturilor musculare, aproximativ 10 şedinţe în cazul Bolii Sudeck, 20-25 de şedinţe în cazul necrozelor osoase.
Comentarii
Trimiteți un comentariu